Get Adobe Flash player

 

 

Mureșul, la Cenad

Promovează-ți satul natal!

 

După o mie de ani, o nouă mănăstire la Cenad

Versiune tiparPDF version

 

Aidoma celei ctitorite de voievodul Ahtum, şi aceasta va purta hramul Sf. Ioan Botezătorul
 

În România, când cineva pronunţă cuvântul “mănăstire", gândul te duce de îndată la sfintele lăcaşe din nordul Moldovei, ctitorite de domnitori şi boieri pământeni. Însă viaţă monahală a existat şi există şi astăzi în toate provinciile istorice româneşti, inclusiv în Banat. Să fi venit oare timpul să dăm din nou atenţia cuvenită monahismului în particular şi religiei în general? 
 
La răscruce de civilizaţii 
“Într-un fel, Banatul - ca şi, la altă scară, Renania în apusul continentului, Macedonia în inima Peninsulei Balcanice sau Galiţia în pragul nesfârşirilor ruseşti este, el singur, o mică lume dătătoare de măsură" - scria istoricul Răzvan Theodorescu în “Cuvântul înainte" la “Armonia lumii" lui Gerard din Cenad, veneţianul care, venind la Morisena (Cenadul de astăzi), avea să găsească aici călugări “greci" adică de religie ortodoxă, în mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, ridicată îndată după anul 1000 de voievodul Ahtum. O mică lume dătătoare de măsură este însuşi Cenadul, cândva capitală a unui voievodat ce se întindea pe pământul actualelor entităţi administrativ-teritoriale Mehedinţi, Caraş-Severin, Timiş, Arad, Békés de Sud, Csongrád, Voivodina, între Vidin, Belgrad, Széged, Széntes, Gyoma, Gyula, Ineu, Gurahonţ, munţii Poiana Ruscă şi Retezat, cu piemontul oltean până în Valea Dunării, la Calafat. Aici, la Cenad, la mănăstirea sus-pomenită, se foloseau, pe atunci, cele trei limbi de cultură, cele trei idiomuri “sacre" ale Europei anului 1000, greaca, slava şi latina. 
Venituri
Prosperitatea economică a Cenadului acelor ani era asigurată prin vămuirea mărfurilor duse în aval pe Mureş, Cenadul controlând inclusiv plutele de pe Tisa, dar şi prin hergheliile de cai vândute ungurilor. Lunca mlăştinoasă a Mureşului, dens populată, era acoperită cu păduri dese de stejari până la Pecica, păduri din care o parte se mai poate vedea şi astăzi, în lunca Mureşului, la Cenad. În această zonă se găseau mai multe mănăstiri de rit bizantin, respectiv la Miniş, Ceala, Mocrea şi Bodrogul Vechi. Însuşi generalul Cannadinus, cel care l-a trădat pe Ahtum, va acorda un privilegiu monahilor ortodocşi de la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul, întărindu-le a treia parte din veniturile vamale ale cetăţii şi va întemeia o alta, tot “grecească", pe locul luptei de la Oroszlamos (astăzi Majdan, în Serbia) închinată Sfântului Gheorghe şi populată cu monahi de la Cenad. 
Ctitoria lui Ahtum 
“Puternicul şi înţeleptul duce sau principe al Banatului, Optum (Ahtum, n.n.), vrând să dea mai multă strălucire oraşului Mureşana (Morisena, Cenadul de astăzi, n.n.), capitala principatului său, se hotărî să zidească o biserică catedrală pe seama episcopatului ortodox-român ce rezida în acel oraş şi, alături de biserică, o mănăstire pentru călugări, cu gândul frumos, de a intensifica viaţa bisericească şi monahală în Banatul Timişan" - scrie Pr. Gheorghe Cotoşman, doctorand în teologie, în monografia istorică “Din trecutul Bănatului - Comuna şi bisericile din Giridava-Morisena-Cenad", apărută în 1933. “În acest scop el aduce din Grecia meşteri cari ridică, pe ruinele basilicei antice, o biserică cu dimensiuni mărite, în stilul roman-bizantin, şi alături de ea o mănăstire, ambele închinate în cinstea Sf. Ioan Botezătorul". Acelaşi autor mai aminteşte de alte câteva mănăstiri în zonă: Glad în Banatul iugoslav, la Pordeanu, Igriş şi Saravale. Istoriograful maghiar Katona scrie, la rândul său, că egumenul mănăstirii de la Cenad era totodată şi episcop ortodox. 
În vâltoarea timpului 
Creştinarea ungurilor şi înclinarea balanţei în favoarea Romei anunţă mari schimbări şi în viaţa monahală din Cenad. Prin 1036, mai afirmă Cotoşman, după ce regele ungur Ştefan îi pune la dispoziţie episcopului latin Gellert (Gerard) mănăstirea şi biserica cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, acesta le încredinţează călugărilor benedictini, în frunte cu abatele Filip, aduşi din Italia. După ridicarea catedralei Sf. Gheorghe, la nord de biserica Sf. Ioan Botezătorul (pe locul actualei biserici ortodoxe sârbeşti din Cenad), Gellert pune biserica Sf. Ioan Botezătorul sub patronajul Sfintei Fecioare Maria. Potrivit altor surse istorice, Gerard, numit episcop, se instalează la mănăstirea Sf. Ioan Botezătorul aducând cu el zece-unsprezece ieromonahi de la Oradea, Zalovár, Bákonybel şi Pannonhálma. Chiar dacă venitul episcopal era asigurat şi prin încasarea taxelor de vămuire a sării, mănăstirile ortodoxe erau scutite de vama pe sare şi au putut continua comerţul la mare distanţă, “dovadă confirmarea pe care o obţinea mănăstirea cnejilor arădeni de la Bistra (Bizerea) la 1183, pentru sarea adusă cu plutele de la Nistra din Slovacia" - după cum scrie istoricul Radu Constantinescu. Militantismul catolic şi războiul propagandistic între Sacerdoţiu şi Imperiu, de după marea schismă de la Niceea, au adus, pe la 1200, la aşezământul cistercian de la Igriş, la câţiva kilometri de Cenad, călugări francezi, astfel că aici s-au putut citi Cicero şi Seneca, Anselm de Canterbury şi Yves de Chartres, climatul scolastic fiind cu aproape nimic mai diferit decât cel din Anglia, de pildă. 
După un mileniu
La o mie de ani după ce Ahtum ridica la Cenad mănăstirea cu hramul Sf. Ioan Botezătorul, la iniţiativa protopopului Gheorghe Sutac din Sânnicolau Mare, a preotului ortodox român de la Cenad, Gheorghe Covaci, şi cu sprijinul unui comitet de iniţiativă din localitate, format din cetăţeni de frunte ai comunei, în primăvara lui 2002 se va pune piatra de temelie a unei mănăstiri pentru bărbaţi, care va purta tot hramul Sf. Ioan Botezătorul. Există deja mai multe intenţii de donaţie a câte trei hectare de pământ din partea mai multor săteni, în cele mai diferite locaţii. Dar, pentru a subzista, o mănăstire cu cel puţin zece călugări are nevoie de minimum zece hectare de teren. Totodată, cu deosebită chibzuinţă trebuie ales locul viitoarei construcţii: departe de tumultul civilizaţiei, pe un loc solid, ferit de inundaţii, eventual aproape de o baltă pentru peşte etc. În prima fază, ne-a declarat părintele protopop Sutac, va exista o baracă, unde vor locui doi călugări aduşi de la o altă mănăstire, probabil bănăţeană. Se estimează că lucrările de construcţie vor dura un deceniu, finanţarea venind, evident, din donaţii şi sponsorizări. Un lucru important este faptul că Î.P.S. Sa Nicolae Corneanu, Mitropolitul Banatului, şi-a dat acordul scris, iar administraţia Cenadului sprijină pe deplin această iniţiativă. 
 
Ortodoxia
Potrivit unui studiu documentar realizat în 1999 de către Secretariatul de Stat pentru Culte, la 31 decembrie 1998 în ţara noastră funcţionau: 10 arhiepiscopii şi 13 episcopii, 143 de protopopiate, 10 069 de parohii şi 3 334 de filii, 347 de mănăstiri, 124 de schituri şi 5 metocuri. În acestea slujeau, la aceeaşi dată: 10 068 de preoţi şi 161 de diaconi, ajutaţi de3 382 de cântăreţi bisericeşti. În aşezămintele monahale vieţuiau 2 482 de călugări şi 4 246 de călugăriţe. În 1998, Biserica Ortodoxă Română dispunea de 13 627 de lăcaşuri de cult (23 de catedrale, 9 878 de biserici parohiale, 2 794 de biserici filiale, 353 de biserici de cimitir, 353 de biserici mănăstireşti, 123 de paraclise mănăstireşti, 46 de capele de mănăstiri şi 129 de capele patriarhale) şi 5 220 de case parohiale. Aproximativ 2 400 de lăcaşuri de cult sunt monumente istorice de arhitectură. După căderea comunismului, construcţia de biserici a luat amploare, astfel că doar în 1998 au fost ridicate 145 de biserici, alte 731 fiind în construcţie. În cadrul Arhiepiscopiei Timişoarei (înfiinţată în 1939) există 265 de parohii şi 230 de lăcaşuri de cult (din care 36 sunt monumente istorice). Episcopia Aradului are 442 de parohii şi 695 de biserici, iar Episcopia Caransebeşului (reînfiinţată în 1994) are 200 de parohii şi 220 de biserici. 
Viaţa monahală 
Cel care a instituit un aşa-zis regulament al vieţii monahale şi criteriile care permit intrarea în viaţa monahală, criterii denumite voturi, a fost Sfântul Vasile cel Mare. Acestea sunt trei, şi anume: sărăcia de bunăvoie (călugării nu au voie să deţină în proprietate nici măcar o carte), ascultarea (supunerea necondiţionată faţă de superiori) şi castitatea (interdicţia căsătoriei). Cât despre viaţa în sine a monahilor şi monahiilor, aceasta se petrece prin săvârşirea zilnică a Sfintei Liturghii, prin învăţământ şi muncă manuală. Maxima “ora et labora" caracterizează trăirea monahală. “În mănăstiri - spune P.F. Teoctist, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, se urmăreşte pregătirea intelectuală şi morală a monahilor, dar se pune mare preţ şi pe darurile practice ale acestora. În mănăstire, munca este astfel organizată încât nimeni, nici chiar bătrânii - nu pot rămâne fără ascultare". 
În judeţul Timiş există patru mănăstiri ortodoxe româneşti şi anume la Timişeni-Şag (femei), Săraca (bărbaţi), Cebza (femei), Izvorul Miron (bărbaţi). De asemenea, mai există trei schituri, respectiv la Luncanii de Sus (femei), Fârdea (femei) şi la Pietroasa (bărbaţi). Un schit se află în construcţie la Ierşnic.
Informaţii pe Internet 
Cum era de aşteptat, cele mai popularizate sunt aşezămintele monahale din Moldova, însă nu lipsesc nici mănăstirile din Banat, chiar dacă nu sunt toate, iar informaţiile sunt supărător de puţine. Singura mănăstire care beneficiază de o monografie pe Internet este cea din Baziaş (în limba sârbă). Arădenii oferă multe amănunte despre mănăstirile Hodoş-Bodrog, Bezdin, Gai, Feredeu. Cărăşenii scriu despre Călugăra, Nera, despre schitul “Piatra scrisă" de la Armeniş. Timişenii se mulţumesc cu un set de fotografii şi anume: biserica de lemn "Sfântul Gheorghe" a mănăstirii Cebza (1758); claustrul mănăstirii Franciscanilor, Timişoara (1733-1736); biserica şi claustrul fostei mănăstiri a Minoriţilor, Lugoj (1733; refaceri în secolul XIX); biserica şi chiliile mănăstirii sârbeşti "Sfântul Gheorghe", satul Mănăstire, comuna Gătaia (1793-1794); mănăstirea Partoş: biserica "Sfinţii Arhangheli Mihail şi Gavril" (1750-1753); biserica din Româneşti cu hramul "Naşterea Sfântului Ioan Botezătorul".
 
„Agenda“ nr. 5/2 februarie 2002, Timişoara

Promovează acest site

Share this

Imagini din Cenad

Calendar 2017

Calendar Cen[zeanul 2017

 

Vizitatori după țară

 

Din data de 28 aprilie 2014

Flag Counter

 

Vizitatori din data de

28 aprilie 2014:

Din data de 17 mai 2014