Cartea de față este rodul dorinței mele de a cunoaște mai bine apa, aerul și țărâna din Cenad. Apa din șanț, din bălțile de după ploaie, din vocuri, de la bara de la țigani, de la Puțul, din Mureșul cel intangibil al copilăriei mele. Aerul uscat și fierbinte al verii ori cel umed și rece al iernii, mirosind a flori de salcâm ori plăcintă cu dovleac, a frunze uscate ori tămâie. Praful și noroiul uliței din Satu Nou, frământate de copitele cailor, de cirezile de vite ori turmele de porci duse la păscut. Și, desigur, nu în ultimul rând, de a-i cunoaște pe cei care-și dorm acum somnul de veci în cimitirele știute ori neștiute ale Cenadului, ori de aiurea: români, sârbi, germani, maghiari, țigani, evrei, bulgari, turci etc. Este rodul mai multor ani de căutări prin zeci și zeci de cărți, prin jungla informațională numită Internet sau prin cele peste 45.000 de documente pe care le-am fotografiat la Direcția Județeană Timiș a Arhivelor Naționale, pentru a le studia acasă, în tihnă. Desigur, în speranța că în unele voi găsi și referiri la Cenad. Da, câteva mii se referă și la Cenad, însă puține prezintă interes istoric. Câtă trudă pentru mai nimic, veți spune. Da, multe studii de acest gen se scriu din... alte studii. Însă am preferat să aduc ceva nou, de prea puțini cunoscut, ceva ce până nu demult era catalogat drept secret. Majoritatea documentelor oficiale din anii de dinaintea, din timpul ori de după cel de-al II-lea Război Mondial ale instituțiilor Jandarmeriei, Poliției de Frontieră, Vămii, Prefecturii, Plasei Sânnicolau Mare, ale Sfatului Raional și Comitetului Raional al Partidului Comunist Român Sânnicolau Mare etc.
